Profitati, cat ii mai aveti!

Ce poate fi mai frumos vara, cand te gandesti ca vine vacanta, si mergi la bunici, undeva la tara, pentru o saptamana, doua, trei, cate vrei… Mergi la bunici! Sunt sute de mii de copii care zic lucrul acesta, care abia asteapta acest moment.

Mergi la tara de cele mai multe ori, intr-un sat probabil uitat de lume, unde respiri un aer foarte placut, nepoluat, auzi zgomotul pasarelelor, a animalelor din gospodarie, te trezesti dimineata, respirand un aer fresh, iesi direct pe veranda, o senzatie extraordinara. Apoi mergi la bunica sa vezi ce ai de mancare, bine inteles ca bunica ti-a pregatit ceva bun, ca doar asa sunt bunicii, mereu grijulii.

Dupa ce mananci, mergi iti cauti bunicul, care mestereste ceva prin curte, ori prin gradina, il intrebi daca poti sa-l ajuti, si daca e nevoie il ajuti, la amiaz, iar mananci o mancare consistenta, si buna, apoi te odihnesti o ora sau doua, ca asa face tot satul, apoi te trimite bunica pana “in sat”, “pe colt” sau la “coperativa” sa cumperi una alta. Vine seara, iesi cu cei din sat, la o samanta pe banca in fata portii, sau mai mergi la o discoteca, ca deh, sambata este discoteca aproape in fiecare sat.

Mai mergi la fan, la porumb, la mere, la prune, pentru tuica πŸ˜€ ajuti si tu cum poti, bunicii fiind foarte multumiti ca esti alaturi de ei si ii ajuti cum poti.

Toate astea, pana ai bunici, pana ai unde sa mergi…asa ca va zic, PROFITATI! Ca dupa ce ei nu mai sunt, nu mai ai unde merge, iti pare rau dupa ei, suferi si plangi dupa ei, pentru ca au fost bunicii tai, pe care i-ai iubit, te-au iubit, ti-au dat tot ce ai avut nevoie, doar fiindca de iubeau.

Regret enorm ca nu mai am bunici! 😦 dar asta e viata si trebuie sa mergem mai departe…

Advertisements

8 comments on “Profitati, cat ii mai aveti!

    • nu chiar, in vremurile bune, pot sa zic ca asta mi se intampla, poate mai putin cu discoteca, ca asta auzeam si eu pe la cei mai mari….

  1. Ce noroc pe mine :))

    Dar eu n-am avut norocul sa-mi cunosc bunicii 😦 Asa ca nu stiu cum e sa ai bunici. Desi locuiesc la sat nu stiu cum e sa mergi “la fan”. Faza cu discoteca stiu de la varul meu care dansa breakdance – era la moda atunci – si imi povesteau ceilalti ca facea show in fiecare sambata :)) Tin minte ca vara abia ma puteau convinge parintii sa merg la culcare, statea afara de pe la 9 – 10 dimineata cand ma trezeam pana pe la 11 seara, joaca non-stop! Nu ca si acum. Ma rog, acum nu am aceleasi ocupatii, se scuza!

    Ce frumos a fost in copilarie! Dar eu zic ca si acum, la varsta asta ar trebui sa profitam de fiecare moment. Am mai zis-o, ca la mine calendarele sunt cu “capul in jos” in speranta ca zilele vor trece invers, dar nu tine :)) As vrea sa raman la cota 17!

    Frumos articol! Mi-ai facut sa-mi aduc aminte de copilarie πŸ™‚

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s